Nu de mult am citit cartea "Despre sensul piedicilor", în care medicul Jaap van de Weg povesteşte o povestioară despre vizita la un pacient ce suferise de un acces de lumbago. Ajuns la casa pacientului, nevăzând nici o reacţie după ce a sunat la sonerie, doctorul s-a uitat prin faţa cutiei poştale şi şi-a văzut pacientul venind spre uşă oftând, îndoit de spate.
În secunda următoare, medicul s-a trezit cu o iritare care nu îi stătea de obicei în fire.
După ce şi-a consultat pacientul, nu a găsit nimic ameninţător în starea lui. De cele mai multe ori în astfel de situaţii recomanda linişte, fizioterapie, combinate cu medicamentaţie. În acest caz însă, provocat de autocompătimirea bărbatului, starea de suparare a ajuns să îl domine pe doctor, şi, fără să îşi dea seama, s-a trezit spunându-i pacientului:
- Ştiţi ce ar trebui să faceţi? Să porniţi cu bicicleta către Marsilia, asta ar trebui! Vă garantez că durerea va dispărea până la Maastricht!
La un an jumate de la această întâmplare, medicul a avut din nou ocazia să îşi întâlnească pacientul la o consultaţie. Acesta îi spuse:
- Doctore aţi greşit atunci, durerile de spate au dispărut deja la Roermond!
Doctorul a rămas uimit că pacientul i-a urmat sfatul ad literam. A aflat că datorită acelei experienţe acesta a scăpat de durerile de spate insuportabile, a dobândit mai multă încredere în corpul său, despre care avuse sentimentul că-l cam lăsa baltă. Ce să mai vorbim despre oamenii şi întâmplarile care le-a avut pe drum.
Oare câte astfel de ocazii de a ne rezolva problemele ni se arată şi nouă dar nu le vedem fiindcă ne apar deghizate sau pentru că suntem prea ocupaţi să ne plângem?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu