joi, 2 septembrie 2010

De la filosofia ionică la şcoala eleată şi atomistă

Prin ideile prezenatate până în momentul prezent am indus ideea că locul naşterii filosofiei greceşti a fost în Ionia deşi conceptele lui Thales, Anaximandru, Anaximene şi Heraclit nu constitue în ansamblul lor un sistem filosofic concret. În aceste condiţii trebuie susţinută ideea că aceşti gânditori nu au sesizat o aniteză între spirit şi materie. Acest fapt criticabil ar putea duce la apariţia tezei că aceştii oameni nu ar fi filosofi ci oameni de ştiinţă primitivi care aveau dorinţa de a explica lumea materială existentă. Argumentul doveditor al viziunii filosofice al acestora este neoprirea la simţuri ci mergerea până dincolo de aparenţe, la gândire. Argumentarea unui principiu care stă la baza tuturor lucrurilor nu a fost realizată prin abordări ştiinţifice sau experimentale ci prin mijloacele cognitive ale gândirii speculative. Aceştia au postulat o unitate materială abstractă cu ajutorul raţiunii. Concluzia acestei teze induce ideea considerării cosmologiilor ionice ca instanţe ale materialismului abstract deoarece se poate discerne în cadrul lor noţiunea de unitate în diferenţă şi pe cea de diferenţă intând în unitate, ceea ce este de facto o noţiune pur filosofică.
Filosofiei ionice i-a urmat cea a Şcolii eleate din Italia de Sud cu gânditori precum Xenofan din Colophon, Parmenide, Zenon, Empedocle şi Anaxogora din Clazomenai. Acestei şcoli îi succede cea atomistă care reprezintă fără îndoială urmarea firească a filosofiei lui Empedocle deoarece a încercat să reconcilieze principiul parmenidian al negării trecerii fiinţei în nefiinţă sau viceversa, cu faptul evident al schimbării postulând cele patru elemente, care, amestecate laolaltă în diferite proporţii, alcătuiesc obiectele experienţei noastre. Acestor două filosofii îi voi acorda zilelor ce urmează o atenţie deosebită în conceperea şi elaborarea lor.
Cert este însă că cei mai mulţi dintre aceşti filosofi primari considerau ca singure principii ale tuturor lucrurilor pe acelea de natură materială însă în ceea ce priveşte numărul şi natura acestor elemente aceştia nu sunt de acord cu toţii. Thales, fondatorul filosofiei ionice, recunoaşte ca fiind apa principiul tutturor lucrurilor pe când Anaximene şi Diogene sunt de părere că aerul este anterior apei şi corpurilor simple, în timp ce Hippias din Metapont şi Heraclit din Efes susţin ca focul fiind acest principiu. Empedocle socoteşte ca elemente cele patru corpuri simple, adaugăndu-l pe pământ la apă, aer şi foc. Aceste elemente subzistă totdeauna şi ele nu devin decât în ceea ce priveşte creşterea sau scăderea lor numerică, atunci când se unesc pentru a forma o unitate sau când, plecând de la această unitate, se divid. Rezultă din această expunere că, după părerea acestor filosofi, singura cauză este aceea arătată ca fiind de natură materială.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu