Femeia şi politica

Astăzi femeile liberale îşi aleg un nou preşedinte. În acest context este oportună problematizarea misiunii femeii în politică. Nu de mult am observat postat pe o pagină personală de facebook că noi bărbaţii ne aducem aminte de sublimitatea femeii doar cu ocazia diferitelor sărbători (ziua de naştere, onomastică, ziua îndrăgostiţilor şi 8 martie). Blonde, brunete, frumoase, femeile în ultima jumătate de secol şi-au însuşit noi roluri şi misiuni, intrând într-o competiţie, oarbă deseori, cu sexul puternic. Aflate în floarea tinereţii sau la a doua tinereţe, femeile au încercat să obţină posturi cheie în societate. Însă puţine dintre ele au reuşit să ajungă, în anumite posturi "rezervate" bărbaţilor, datorită unei cutume tradiţionaliste. Hilary Clinton este exemplul cel mai semnificativ. Intrată într-o competiţie pentru desemnarea candidatului democrat  în cursa prezidenţială a SUA, a fost respinsă în favoarea lui Obama (care, între noi fie vorba, este intelectual vorbind la un nivel inferior ei).

Dincolo de realitatea socială în care mass media produce şi reproduce un stereotip de gen ce afectează imaginea femeilor în societate, s-au impus de-a lungul timpului anumite standarde şi valori. În logica politică valoarea cea mai preţuită este cea a credibilităţii. Astfel, femeia a încercat să obţină credibilitate, din partea partidului şi mai apoi în faţa unui electorat riguros închistat într-o mentalitate culturală favorabilă sexului masculin. Pe de altă parte, femeile care au reuşit să obţină credibilitate şi-au asumat riscul să o piardă la fel de repede. Cazul Monei Muscă este reprezentativ pentru politica românească. Aceasta după ce şi-a construit o imagine impecabilă pe scena politică a fost decredibilizată şi repudiată în urma unui verdict şocant. Aceeaşi etichetare de colaborare cu securitatea comunistă o are şi Dan Voiculescu. Soarta politică a dânsului va fi diferită. 

Puţine sunt femeile care au reuşit să se impună pe scena politică internaţională. Ţin să exemplific prin Margaret Thatcher, Angela Merkel şi Dilma Rousseff (noul preşedinte al Braziliei). Un studiu publicat în American Journal of Political Science atestă că femeia politician este mult mai eficientă ca un bărbat. Cu toate acestea în toate statele democratice ale lumii, numărul acestora, în instituţiile legiuitoare, în comparaţie cu cel al bărbaţilor este infim. Scepticii critică eficienţa şi eficacitatea feminină în politică după bine cunoscutul principiu "femeia la cratiţă", construind astfel un paradox. Conform paradoxului sceptic, dacă sunt atât de eficeinte, de ce doar unul din cinci cetăţeni ar vota o femeie pe o funcţie politică? Pe de altă parte eficenţa politică a sexului frumos întră sub negura obscurului datorită unor reprezentante politice, cum ar fi Aura Vasile, Elena Udrea, Sarah Paulin.