Concepţia lui Anaximene despre principiul tuturor lucrurilor este instituită de teza conform căreia acest principiu este aerul, care este determinat, spre deosebire de apeiron-ul lui Anaximandru care este indeterminat.
De ce aerul şi nu altceva? Este evident că acest filosof simţea nevoia de a introduce o natură care să-i permită să deducă în mod logic şi raţional originea totalităţii lucrurilor. Datorită naturii sale dinamice aerul este considerat de către Anaximene principiul oricărei mişcări. În afară de asta, mai mult de căt orice element, aerul este predispus variaţiilor şi transformărilor necesare ce duc la apariţia lucrurilor. Condensându-se se răceşte şi devine apă şi apoi pământ, micşorându-se şi dilatându-se se încălzeşte şi devine foc. Un exemplu în acest sens, atribuit de către tradiţia filosofică lui Anaximene este următorul: Anaximene spune că recele este materia care se contrage şi se condensează, în timp ce caldul este materia dilatată şi rarefiată. Deci nu fără motiv Anaximene susţine că omul, atunci când respiră lasă să-i iasă din gură caldul şi recele: respiraţia se răceşte dacă este comprimată de către buzele strânse, în schimb dacă aceasta iese din gura deschisă devine caldă prin dilatare.
Anaximene crede că aerul este divin, sau şi mai mult că este Dumnezeu, şi că din această divinitate îşi trag originea celălalte divinităţi. Această teorie întăreşte încă o dată faptul că pentru acest filosof prinicipiul tuturor lucrurilor nu este ceva de ordin material, cum susţinea Aristotel, ci, dimpotrivă, este un principiu în sens global. Confirmarea vine din faptul că şi sufletul nostru, după Anaximene este compus din aer; deci aerul este principiul vieţii, acesta fiind şi sensul cuvântului grec care indică sufletul psyche, şi totodată este suflul care cuprinde întreaga realitate. Trebuie notat că pentru a indica acest suflu, Anaximene se foloseşte de cuvântul pneuma, care va fi preluat mai tărziu pentru a indica sufletul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu