Thales din Milet

Aristotel afirma că cei dintâi filosofi au considerat că principiile tuturor lucrurilor sunt de natură materială deoarece vedeau acest principiu arche în elementul din care este compus un lucru care se sustrage schimbării. Aşadar prima întrebare care i-a preocupat pe cei dintâi gânditori a fost: ce persistă de-a lungul tuturor schimbărilor? Primul răspuns filosofic dat la această întrebare a fost că substanţa e cea care persistă în tot ceea ce se schimbă şi trece fără încetare. Cum se poate observa, aceşti gânditori se preocupă să dea un răspuns raţional, fără a mai recurge la explicaţia fantastică sau mitică. Acest lucru constitue o noutate care pentru stagirit reprezintă primii paşi ai filosofiei elene.

Thales este considerat de către tradiţia filosofică europeană primul gânditor care a afirmat că există un principiu originar unic, cauză a tuturor lucrurilor care sunt. Acest prrincipiu, conform filosofului din Milet este apa. Întrebarea formulată de către Thales este: există un principiu de la care derivă tot ceea ce există? Concluzionăm rapid că o astfel de întrebare iese din sfera imediatului şi reflectă o preocupare de fond a omului, şi anume, aceea a originii sale. Thales, privind la ceea ce îl încojoară înţelege complexitatea lumii şi dă glas celei dintăi întrebări strict filosofice. Desigur că răspunsul său pare a fi naiv, însă trebuie să-i explicăm sensul.

Cum a ajuns Thales la o astfel de concluzie? Tradiţia indirectă ne spune că acest gânditor a văzut apa ca şi principiu al lucrurilor plecând de la o constatare generală: hrana tuturor lucrurilor este umedă în timp ce seminţele şi ceilalţi germeni au o natură umedă, deci lipsa apei înseamnă moarte. Deoarece viaţa este legată de umiditate în timp ce umiditatea presupune apa, aceasta devine izvorul vieţii şi al tuturor lucrurilor. Totul se naşte din apă şi sfărşeşte în apă. Nu trebuie să credem că apa despre care vorbeşte Thales ca principiul tuturor lucrurilor este elementul fizico-chimic pe care îl consumăm. Aceasta trebuie înţeleasă ca phisis-ul lichid originar care dă naştere lucrurilor iar apa pe care o bem nu este altceva decât o manifestare a acestuia.

Thales este un naturalist în sensul antic al cuvântului şi nu un materialist în sensul modern şi contempooran. Acest filosof afirma că Dumnezeu este realitatea cea mai antică deoarece nu este creat, ceea ce înseamnă că el este principiu. Această concepţie despre divinitate este nouă oarecum deoarece este o idee bazată pe raţiune. Ea se opunea credinţei fantastice, poetice şi politeiste a Greciei antice. Afirmaţia totul este plin de zei doreşte să expliciteze probabil, că totul este pătruns şi învăluit de principul originar. Şi deoarece principiul originar înseamnă viaţă, atunci totul este viu şi are un suflet (panpsihism). Pentru a exemplifica această teorie Thales se folosea de exemplul magnetului care atrage fierul, şi care constituia, în concepţia sa, proba cea mai evidentă a acestei animări, însufleţiri universale de care sunt pătrunse toate lucrurile. În acest context filosoful grec reuşeşte să conducă realitateaa în multiplicitatea sa către unitate.

Sintetizând se poate afirma că întreaga gândire filosofică a lui Thales din Milet se reduce la:

• arche-ul este principiul care durează şi rămâne stabil în această lume schimbătoare

• apa este principiul originar, deoarece totul se trage din apă sau umezeală

• lucrurile sunt animate deoarece principiul originar înseamnă viaţă