Diferite opinii cu caracter pervers, create de diverse curente psihologice, se fac vinovate de manipularea consumatorului sau de crearea unor false nevoi pe care acesta le-ar fi respins în condiţii normale de luciditate. Percepţia subliminală este singura teorie dintre acestea care se regăseşte pe bună dreptate în reglementările legale ale majorităţii statelor. Însă ce reprezintă aceasta cu adevărat? Mesajele subliminale pot lua forma unor stimuli slabi, situaţi sub pragul perceptiv, dar susceptibili totusi de a provoca un răspuns din partea organismului receptor[1]. Aceşti stimuli pot influenţa gândurile indivizilor, sentimentele, acţiunile, etc. De aici reiese că percepţia subliminală constă în capacitatea organismului de a înregistra şi a răspunde la stimuli ce nu ating pragul absolut minimal.
Există unele incertitudini în ideea dacă percepţia subliminală creează noi comportamente sau doar întăreşte comportamenul la care un individ este predispus. În acest sens reies unele remarci fundamentale din diferite studii. Prima dintre acestea presupune că indivizi sunt capabili să primească informaţii prezentate la un nivel de care ei nu sunt conştienţi, urmând ca ulterior să evalueze şi să reacţioneze la conţinutul informaţiei, împotrivindu-se conţinutului negativ şi acceptând mai uşor conţinutul pozitiv. În alt plan, consumatorii pot fi învăţaţi noi răspunsuri la niveluri precise de conştiinţă şi pot folosi informaţia subliminală pentru o rezolvare de probleme mai eficientă. Cert este însă că un răspuns predispus nu este întotdeauna necesar pentru o sugestibilitate subliminală care să aibă efect. Noi răspunsuri la stimuli pot fi induse. Pe de altă parte, indivizii nu reacţionează uniform la mesajele subliminale prezentate la acelaşi nivel de intensitate şi durată. Oamenii au niveluri diferite în ce priveşte limita de conştientizare a unui stimul. Însă anumite trăsături de personalitate pot predispune anumite persoane să fie mai sugestibile la mesajele subliminale decăt altele. Deşi aceasta ar putea să scadă eficacitatea globală a aparatelor ce generează stimului subliminali, rămâne întrebarea impactului pe care mesajele subliminale le au asupra populaţiei mai sugestibile. Nu în ultimul rând, eficacitatea mesajelor subliminale poate fi dependentă de starea motivaţională şi emoţională a persoanei.
Certitudinea mea denotă că sugestiile subliminale sunt asemena celor hipnotice. Capacitatea de a ocoli partea critică a spiritului conştient este esenţială pentru a implanta noile sugestii pentru schimbări. De fapt, de fiecare dată când ne confruntăm cu o alegere, putem decide în mod conştient ce decizie să luăm, în funcţie de voinţa şi de dorinţele noastre. Totuşi, spiritul nostru inconştient nu are aceeaşi capacitate de analiză a informaţiei şi el acţionează în funcţie de datele pe care le-a primit ca şi cum ele ar fi adevărate. Este un fapt psihologic admis că suntem conduşi şi influenţaţi de toate impulsurile noastre inconştiente. Astfel, influenţând spiritul nostru inconştient prin sugestie, se pot manifesta schimbări puternice într-un mod foarte natural.
Percepţia subliminală acţionează asupra individului în plan vizual. Într-un film, se poate înlocui, în fiecare secundă, una din imagini cu o imagine care nu are nici o legătură cu filmul (dat fiind faptul că există 24 de imagini pe secundă, aceasta nu va fi deci afişată decât 417/10.000 miimi de secundă). Astfel, unii realizatori de filme horror au folosit imagini ascunse, încorporate în imaginile reale, pentru a întări efectul de nelinişte (de exemplu în versiunea prelungită a filmului Exorcistul de William Friedkin). Imaginile subliminale sunt deci invizibile la o viteză normală. Ochiul nu le va putea vedea şi spectatorul nu se va întreba ce a fost acel lucru de pe ecran pe care l-a văzut pentru foarte puţin timp decât dacă ştie că există o imagine subliminală pe care să o caute şi asupra căreia să se concentreze. Numai atunci va putea să o întrezărească şi, chiar dacă nu a văzut-o înainte, acum, când ştie unde este, va putea să o vizualizeze. Iată un singur exemplu, printre multe altele, de folosire a subliminalului vizual: în timpul alegerilor americane din anul 2000, s-a descoperit din întâmplare o imagine subliminală strecurată în spotul publicitar al lui George W. Bush. Această imagine subliminală conţinea o insultă„ (şobolan, gunoi) atunci când spotul făcea referire la concurentul său, Al Gore. După spusele celor care au creat spotul ar fi fost vorba de o greşeală tehnică. Oricum ar fi, conform unui studiu condus de Joel Weinberger, de la Universitatea Adelphi din Statele Unite, acest spot putea creşte părerile negative ale alegătorilor împotriva candidatului vizat.
Subliminalul sonor nu se bazează pe durată, ca subliminalul vizual, ci pe intensitate. O frază, de exemplu, este difuzată la un nivel prea scăzut pentru a fi percepută în mod conştient. Totuşi creierul o înregistrează şi o decodează. Atunci când ascultăm o melodie care conţine mesaje subliminale, în general nu auzim decât melodia. Melodiile alese sunt la bază sintetizatori care formează pânze sonore fără rupturi evidente. Mesajul subliminal este pur şi simplu prezent la un nivel inferior celui de 20 sau 30 de decibeli, folosind efectul de mască bine cunoscut de la munca de cercetare a lui Wegel, Lane şi Fletcher. Acest procedeu interzice recunoaşterea conştientă a mesajului ascuns în spatele muzicii. O altă metodă este ca mesajele subliminale să fie înregistrate în zona de frecvenţă situată la limita percepţiei umane a auzului (între 14000 şi 20000 Hertzi). O altă tehnică este codarea mesajelor subliminale pe un zgomot alb. Pe 10 septembrie 1979 revista Times relata: cincizeci de magazine din Statele Unite şi Canada instalaseră un sistem subliminal pentru a evita furturile din raioane. Inventatorul său, doctorul Hal Becker, a suprapus pe muzica difuzată în magazine mesaje subliminale care sugerau să nu furi: eu sunt cinstit. Dacă fur voi fi prins şi trimis la închisoare. Furturile s-au redus cu 37%, economisindu-se 600 000 de dolari pe parcursul a nouă luni de folosire a sistemului.”
Concluzionând, percepţia subliminală funcţionează ca o “maşină de fabricat zei” (ca să reiau o o expresie sugerată de psiho-sociologul Serge Moscovici), ca formă disimulantă de violentare simbolică ce impune anumite ierarhii, preferinţe, atitudini cu pretenţia de a fi generealizate, însuşite de către toate persoanele. Percepţia subliminală are drept rezultat alinierea consumatorului la aceleaşi cunoştinţe şi valori, ceea ce este deosebit de periculos în plan psihologic, moral şi spiritual. Ceea ce se produce în fond este un atac la adresa persoanei deoarece se pereclitează unicitatea gândirii şi a simţirii, intimitatea spirituală. În acest fel este facilitată manipularea prin acceptarea aceloraşi simboluri culturale, fiind ameninţate specificitatea şi particularul. În momentul în care toţi avem acces la aceleaşi cunoştiinţe şi valori (prin media, de pildă), când suntem ca şi alţii, când facem precum toţi, când vrem ceea ce vor şi alţii, riscul depersonalizării devine maxim, ajungem o turmă omogenă, o masă manevrabilă, şi aceasta datorită manipulării subliminale. De aceea percepţia subliminală o consider a fi factor de polarizare monolitică a culturii, ceea ce este un semn al ne-dezvoltării normale în diversitate.
[1] Ştefan Prutianu, Antrenamentul Abilităţilor de comunicare, Limbaje ascunse, Polirom, Iaşi, 2005, p. 207
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu