S-a născut la Clazomenai, localitate situată în partea ionică a Asiei Mici. A fost supranumit de contemporanii săi "Intelect", datorită inteligenţei şi gândirii sale. Cea mai mare parte a vieţii a petrecut-o la Atena, unde s-a bucurat de prietenia şi stima lui Pericle. Afirmând că soarele nu este altceva decât un corp înroşit este acuzat de atenieni de impietate deoarece soarele pentru aceştia era considerat un zeu. Anaxagora este judecat şi condamnat la moarte însă cu ajutorul lui Pericle reuşeşte să obţină exilul în schimbul morţii. A murit în oraşul Lampsacos în anul 428 a.e.n., an în care se năştea Platon. A scris o carte intitulată "Despre natură", fiind foarte cunoscută la Atena, chiar şi în timpul lui Socrate şi Platon.
Asemena lui Empedocle, Anaxagora susţine că materia este veşnică şi neschimbată. Ca şi Parmenide, el este de acord că nimic nu poate deveni ceva şi nici acel ceva nu se poate transforma în nimic. "Trebuie ştiut-scrie el- că totalitatea lucrurilor cu nimic nu s-a micşorat şi nu s-a mărit, căci nu se poate să fie mai mare decât totalitatea, deoarece totul îşi este întotdeauna sieşi egal".
După părerea lui Anaxagora, care îl urmează pe Empedocle, nu există naştere şi moarte, dar există devenire şi distrugere. Între lucruri nu există decât amestecuri şi separări ce pot fi numite combinări şi descompuneri. El afirmă că la baza tuturor lucrurilor stau o mulţime de particule mteriale, pe care le numeşte "seminţe" sau "germeni" ai lucrurilor. Obiectele sunt un amestec de particule iar calitatea lor depinde de cele care prevalează. Calităţile obiectelor nu apar, ci există veşnic. Lucrurile sunt divizibile până la infinit şi după împărţire ele nu încetează să existe ci se minimalizează doar mărirea lor, deoarece lucrurile formează fiinţa, dar fiinţa nu poate trece în nefiinţă.
Anaxagora mai spune că între obiecte şi fenomene nu există o separare strictă şi de nepătruns. Ele trec veşnic unele în altele. Unitatea dialectică dintre calitate şi cantitate este demonstrată în alt mod: dacă zăpada albă se topeşte şi se transformă în apă tulbure, acest lucru este posibil deoarece calitatea de tulbure şi de lichid era deja conţinută în zăpadă, însă calitatea de solid şi alb prevala în el cantitativ.
Conform aceluiaşi filosof, materia cu calităţile ei nu are forţă de mişcare. Cauza mişcării este stabilită de Anaxagora în afara materiei şi o numeşte nous (raţiune, spirit). Acest nous nu creează materia, fiindcă ea este veşnică şi nici nu conduce raţional lumea asemenea unui principiu teleologic. Nous-ul, după părerea lui Anaxagora, este cel mau uşor şi mai pur lucru din câte există. Menirea lui este aceea de a da un impuls materiei, de a produce o mişcare ciclică generală. Datorită afirmării acestei doctrine, Aristotel îl va considera pe Anaxagora cel mai inteligent filosof dinaintea lui Platon. Însă, observa stagiritul, că Anaxagora nu a văzut în nous cauza finală a lucrurilor ci doar o simplă cauză motrice, cu care a încercat să explice mişcarea iniţială.
În concepţia despre lumea animală Anaxagora susţine un soi de hilozoism, socotind că plantele şi animalele au raţiune. El crede că nu este o limită evidentă între raţiunea umană şi cea animală sau vegetală, ci există doar grade. Gradul cel mai mic sau mai mare al raţiunii depinde de predispunerea firească a organismului pentru raţiune. Anaxagora consideră că omul este cel mai inteligent fiindcă are mâini.
În viziunea lui Anaxagora la baza cunoaşterii se aflau senzaţiile. Apariţia diferitelor percepţii este în dependenţă de mărimea fiinţei care percepe, de proprietăţile organelor de simţ şi de îndepărtarea obiectului. El consideră că noi simţim fiindcă avem calităţi opuse: simţim frigul pentru că avem căldură pe care o percepem cu organele reci, deoarece obiectul cu temperatura egală nici nu încălzeşte, nici nu răceşte. Tot astfel dulcele şi amarul nu pot fi simţite cu ajutorul aceluiaşi gust. Tot aşa şi culorile le deosebim prin contrast cu cele opuse, gustul nesărat, prin contrast cu cel sărat, cel dulce cu cel amar, adică prin ceea ce lipseşte obiectului sau fenomenului dat, şi toate acestea se găsesc în noi. Percepţiile senzoriale pune omul în legătură cu realitatea obiectivă. Dar pentru a scoate adevărul din diferite cunoştinţe sensibile este necesar ajutorul raţiunii.
Concluzionând, Anaxagora identifică în nous ca fiind:
- identic cu psyche
- conştient şi inteligent
- separat de lucruri
- cauza mişcării materiei
- omogen şi sieşi suficient
- imaterial
- autoguvernator
- cel care pune ordine în materie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu