Imbecilizarea politică

În actualul context post-comunist s-a impus o nouă abordare a umanoidului imbecilizat, descifrată din judecăţile valorice ale liderilor politici care manevrează prin tehnici manipulatorii eficiente masele într-o nouă epocă. Această nouă realitate s-a impus din „goana sălbatică” a animalelor politice dornice de a se manifesta în marele teatru al „agorei” intitulată cândva „Casa Poporului” prin abordarea unor teme economice, educaţionale, culturale, naţionale sau internaţionale având ca unic punct de referinţă setea de putere, uitând principiile fondatoare de doctrine şi partide care ar trebui aplicate prin reforme/măsuri pentru binele/bunăstarea naţiunii. Din acest motiv împing lucrurile către o consecinţă ultimă, pledând faptul că actuala clasă politică (în frunte cu Băsescu, Boc, Ponta, Geoană, Antonescu şi încheind cu Dumitru Oprea, Mihaela Popa, Marius Neculai, Cristian Adomniţei, Ion Chelaru, etc) devine riguros inutilă datorită incapacităţii sale de a guverna un popor identificat cu mitul mioritic.

Fără o viziune clară, fără a-şi asuma o misiune, fără a voi să fie parte integrantă a societăţii, actuala clasă politică este o simplă tocătoare/storcătoare de bani. Situaţia devine cu atât mai sinistră cu cât semnalul transmis de către forurile internaţionale „adunăturii ad-hoc” din Parlamentul României, este considerat fără o logică anume. În acest sens lideri precum Aura Vasile, Vasile Gherasim, Daniel Buda, Tudor Chiuariu sau Cristian Diaconescu se află în urma unei segregări ideologico-politice în „zodia subneuronalului”, în care spiritul e încorporat într-un specatcol juvenil tipic personajelor „Scrisorii pierdute”, în care raţionalitatea dispare cu desăvârşire. În tot acest spectacol superb fiecare doreşte să-şi etaleze limbajul de mahala, în timp ce gândirea reformelor este lăsată pinguinului Boc, care urcat de către marele maestru Băsescu în amvonul iluminătorilor naţiei are reflexe perverse în numele corectitudinii politice (deşi PSD a fost în 2008 câştigătorul moral al alegerilor parlamentare). În acest mare amalgam tipic românesc nu are cum să lipsească UDMR, care profitând de lipsa unei viziuni corecte a „economiei de piaţă” concepe o nouă noţiune: „economie de neuroni”, în cei 20 de ani guvernare alături de orişicine e la Palatul Victoria. Acestora li se adaugă noii politicieni (Cristian Preda, Teodor Baconschi, Nicuşor Păduraru, Bănicioiu Nicolae, Elena Udrea, Oana Mizil, etc), aparent nonconformişti, ce pornesc de la premisa că seducţia este cu totul altceva decât un decor fistichiu, considerând eminamente că au un rol ideologic instituind un model al „culturnicului” bun uitând că preiau ştafeta de la continuatorii epocii comuniste, integrându-se de minune ei înşişi modelului respectiv.

Îmbătrânită, conformistă ei însăşi, posacă, incapabilă să citească semnele timpului, actuala clasă politică a făcut deservicii naţiunii pe care o reprezintă, contribuind la prăbuşirea iremediabilă a economiei naţionale, fiind mult mai responsabilă de subminarea acesteia decât premergătoarea sa totalitarist-comunistă. De aceea trag un semnal ferm de responsabilizare, de reacţie fermă împotriva imbecilităţii politice cu care ne confruntăm în acest moment. Este necesară o reacţie puternică intenţiei de imbecilizare, masificare, uniformizare venită din partea unei clase conducătoare care stoarce sume colosale de bani publici şi aplică reforme de îndobitocire a populaţiei (care este deja subjugată de o economie de piaţă greşit comprehensată de către privat). Această realitate, prezentă ca un amalgam cenuşiu şi perpetuată trebuie înlocuită prin instituirea unui nou model persistent al elitei politice care să reprezinte interesele electoratului. De aceea nu mă sfiesc să compar imbecilizarea cu care ne confruntăm cu cea a erei comuniste; diferenţa specifică dintre cele două epoci fiind consimţământul populaţiei la cea actuală. În acest sens trebuie redată o nouă interpretare imnului de stat care ar trebui sa ne trezească pe fiecare dintre noi din starea de somnolenţă (în care ne aflăm de la mineriade încoace) şi să luăm o atitudine fermă, opunând actualor politicieni, intelectuali care să re-aducă România şi ai săi băştinaşi pe o traiectorie corectă, în care să co-existe competenţa, profesionalismul şi competiţia.