De ce a ocupat manipularea atât loc în societatea noastră? De ce suntem noi, într-un anume fel, atât de permeabili în faţa ei? Este remarcabil faptul că dacă există manipulare, e pentru că există manipulatori. Dar această constatare, care nu necesită să fie detaliată pe larg, nu face altceva decât să deplaseze problema. Altfel formulată, întrebarea ar putea fi următoarea: cum se face că manipulatorii pot manipula atât de uşor, într-un climat care le este, în final, foarte favorabil? Or, pentru a merge şi mai departe, care este, aşadar, acest climat care face astfel încât, în deplină bună credinţă, fără a fi obligatoriu conştienţi că îngrădim libertatea celuilalt, fiecare dintre noi să se poată, într-un moment sau în altul, transforma în manipulator? Trebuie deci să încercăm să înţelegem această rezistenţă apatică a societăţilor noastre la o practică a cuvântului ale cărei efecte pot fi devastatoare.
În loc să caut raţiuni sau cauze, îmi propun să dau ca reper câteva din trăsăturile societăţii noastre care ar putea fi puse în relaţie cu această dezvoltare a manipulării. Voi enumera trei dintre ele, în ordinea importanţei lor crescânde. Prima trăsătură este faptul că nimic, în cultura şi în sistemul nostru de educaţie, nu ne predispune, în cele din urmă, la o reflecţie asupra mijloacelor folosite pentru a convinge. Limbajul destinat convingerii pare să se dezvolte în afara culturii şi mai ales în afara mediului universitar. Ce-a de-a doua caracteristică este întâlnirea, prin excelenţă contemporană, dintre domeniul convinvingerii şi teoriile ştiinţifice care tind către o stăpânire a fiinţei umane şi a limbajului. Căutarea cu orice preţ a eficacităţii, care domină lumea modernă, favorizează o concepţie manipulativă a limbajului. Cea de-a treia trăsătură ţine de incredibila diviziune a muncii care s-a instaurat, în secolul XX, în gestiunea limbajului destinat convingerii. Ea se deroghează de orice responsabilitate şi autorizează toate excesele limbajului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu