Esenţialul vieţii ştiinţifice egiptene antice era constituit dintr-o cosmogonie şi teogonie autentică. Existenţa miturilor ce scot în evidenţa originea creaţiei presupune anumite idei filosofice învăluite de componenţa religioasă a culturii egiptene. Abordarea unei prime cosmologii ce presupune separarea primului munte de nisip, de apele primordiale pune în discuţii două principii originare, ce se apropie de cele ale naturalismului grec. Această creaţie, se datorează unui zeu atotputernic, asemenea creştinismului, ce prin puterea logosului creează. Puterea divinităţii este logosul creator ce creează prin spirit inima sa şi prin verb limba. Este evident aspectul filosofic al genezei care nu face decât să accentuze puterea logosului originar.
Conform istoricului Herodot, cultura egipteană este cea care pentru prima dată abordează existenţei vieţei de după moarte. Existenţa sufletului în concepţia antică a acestui popor suscită astăzi dileme ce sunt greu de rezolvat. Cert este că acest suflet imortal este divizibil iar părţile ce au rezultat în urma acestui proces au existenţă proprie. Probabil din această cauză egiptenii au conservat trupurile defuncte ale diferiţilor oameni cu un statut social priveligiat. Existenţa inimii presupune în componenţa sa două elemente esenţiale: partea conştientă pe de o parte, ce este centrul voinţei şi al conştiinţei morale, iar pe de altă parte ea este parte senzorială care receptează prin stimuli diversele evenimente consumate pe parcursul vieţii. O altă componentă importantă a filosofiei egiptiene era cognoscibilitatea numelui care indica un lung proces de iniţiere ezoterică sau identificarea persoanei cu numele în sine. Aceste informaţii nu indică decât unele aspecte filosofice ce nu fac decât să releveze că în această cultură au fost unele premise filosofice care au rămas în negura istoriei datorită unei incerte modernizări ştiinţifice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu