Personalitatea individului

Conceptul de personalitate

 Personalitatea este o construcţie teoretică elaborată de psihologie în scopul înţelegerii şi explicării (în nivelul teoriei ştiinţifice) a modalităţii de fiinţare şi funcţionare ce caracterizează organismul psihofiziologic pe care îl numim persoană umană.

 Personalitatea este organizarea dinamică în cadrul individuului a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea şi comportamentul său caracteristic (Allport)

Caracteristici ale personalitaţii

globalitatea- personalitatea cuiva este constituită din ansamblul de caracteristici care permite descrierea acestei persoane, identificarea ei printre celelalte.

coerenţa- personalitatea nu este un ansamblu de elemente juxtapuse ci un sistem funcţional format din elemente interdependente.

stabilitatea temporală- deşi o persoană se transformă, se dezvoltă, ea îşi păstrează identitatea ei psihică. Dacă personalitatea este un sistem funcţional, în virtutea coerenţei sale, aceasta organizează legi de organizare a căror acţiune este permanentă.

Aceste trei caracteristici evidenţiază faptul că personalitatea este o structură.

Descrierea personaliităţii prin trăsături

Trăsătura psihică este conceptul ce evidenţiază acele însuşiri sau particularităţi relativ stabile ale unei persoane sau ale unui proces psihic. În plan comprtamental, o trăsătură este indicată de predispoziţia de a răspunde în acelaşi fel la o varietate de stimuli.

De exemplu, timiditatea este un mod relativ stabil de comportare marcat de stângăcie, hiperemotivitate, mobilizare energetică exagerată, etc...

Trăsăturile sunt în primul rând noţiuni descriptive, dar ele dobândesc în practică şi o valoare explicativă (uneori se ajunge la o explicaţie tautologică: cineva este hiperemotiv pentru că este timid şi este timid pentru că este hiperemotiv). La un nivel superior de generalizare se întâlnesc tipurile-ca structuri sau configuraţii specifice formate din mai multe trăsături (intovertit,extrovertit, ciclotimic,etc...).

Analize foarte fine ale unor comportamente variate nu au condus la rezultate convingătoare. Concluzia generală a fost că, deşi unele dintre aceste comportamente sunt relativ constante, corelaţiile intercomportamentale sunt foarte neregulate, evoluând în general de la valorii medii până la valori mici, nesemnifivstive.

W. Mischel explică aceste neregularităţi considerând că trăsăturile sunt prototipuri, adică nu descriu decăt proprietăţi tipice sau frecvente în anumite situaţii. Astfel oamenii atribuie o trăsătură dacă această trăsătură apare în câteva situaţii frecvente, chiar dacă acestea nu sunt generale. De exempul, cineva poate fi calificat coleric într-o anumită situaţie, în realitate nefiind.

Tipologii constituţionale

Nevoia de explicaţie şi predicţie i-a făcut pe diverşi cercetători să caute indici constanţi şi uşor observabili asociaţi unor manifestări de ordin psihologic. Astfel au apărut o serie de tipologii constituţionale, bazate pe parametrii constituţiei fizice, corporale. Una dintre cele mai importante tipologii este cea propusă de E. Kretschmer, care descrie următoarele tipuri:

 tipul picnic: statură mijlocie, exces ponderal, mâini şi picioare scurte, abdomen şi toarace bine dezvoltate. Acestuia îi sunt asociate următoarele trăsături psihice, asociate într-un profil numit ciclotimic: mobilitate, optimism,umor, spontaneitate, sociabilitate, dar si superficialitate în relaţiile sociale, etc...

 tipul astemic: cu corpul slab, alungit, mâini şi picioare lungi şi subţiri. Acestuia i se asociază un profil psihologic numit schizotimic: înclinaţie spre abstractizare, interiorizare, sensibilitate, meticulozitate dusă uneori până la pedanterie, un simţ acut al onoarei, manifestări de ambiţie ascunzând adesea un complex de inferioritate.

 tipul atletic: tipul cu o dezvoltare fizică şi psihică echilibrată

Aceste asocieri statistice (care nu implică în mod necesar o relaţie cauzală) între caracteristicile fizice şi psihice s-au dovedit a fi semnificative pentru cazurile patologice, mai degrabă decât pentru personalitatea normală.

G. Allport apreciază că la fiecare individ se pot descoperi 2-3 trăsături cardinale care domină şi controlează celălalte trăsături. Urmează apoi un grup de trăsături principale (10-15), caracteristice, relativ uşor de identificat, şi în sfârşit sute şi mii de trăsături secundare de fond, care sunt mai slab exprimate şi de aceea,mai greu de identificat ori chiar contestate de cei cărora le sunt atribuite.

Prin urmare, personalitatea nu este o simplă sumă de trăsături, ci o structură organizată ierarhic. De aceea, pentru a face o predicţie valabilă, important este să surprindem configuraţia, structura şi trăsăturile.